Un nou episod tensionat se conturează în politica internațională după ultimele declarații venite din partea administrației Trump, care pare să trimită semnale contradictorii privind relația cu Vladimir Putin. Jurnalistul Mihai Rusu demontează paradoxurile și pericolele geopolitice generate de comportamentul imprevizibil al președintelui american, în cadrul emisiunii Sens Național cu Sorin Manea.
Într-un moment în care Rusia este acuzată oficial de crime de război, iar Europa încearcă să mențină un front unit în susținerea Ucrainei, poziționările președintelui american ridică semne majore de întrebare. Jurnalistul Mihai Rusu a analizat situația într-o ediție incisivă a emisiunii Sens Național cu Sorin Manea.
Acesta a subliniat încă din debutul intervenției sale paradoxul care domină scena internațională: „tocmai Donald Trump recunoaște că Putin a îngălcat acordurile internaționale. Și este paradoxal, dacă vreți, cum Trump susține un criminal de război.” Declarația surprinde tensiunea fundamentală: președintele american admite încălcările comise de Rusia, dar în același timp transmite mesaje publice care par să îl favorizeze pe liderul de la Kremlin.
Mihai Rusu a accentuat acest paradox și din perspectiva unui profil politic atipic: „Este paradoxal cum Trump, un autoritar, susține un dictator. Un autoritar cu o spoială occidentală. Deci nu este un autoritar, așa cum suntem obișnuiți, în țările din Asia sau din Africa.” Analiza jurnalistului sugerează că, dincolo de aparențele occidentale, Trump manifestă un stil de leadership care intră în contradicție cu valorile democratice tradiționale ale Statelor Unite.
Pentru a sublinia natura atipică a situației, Mihai Rusu a făcut o paralelă istorică importantă, amintind un precedent românesc: „Iar avem un asemenea precedent în istoria americană și vă reamintesc, probabil că domnul general va trebui să știe, Richard Nixon în România și cu președintele Gerald Ford, tot așa, față de Nicolae Ceaușescu, care ambii președinți l-au susținut pe Nicolae Ceaușescu. Că, de fapt, trambulina de repel împotriva URSS-ului și a Moscovei, Moscovei a fost ștampilată de către cei doi președinți americani, după care au venit unii occidentali. Nemții, Casa Regală a Marei Britaniei, a Olandei și așa mai departe.”, a declarat acesta la Sens TV.
Această comparație evidențiază un tipar problematic: în momente de tensiune geopolitică, administrațiile americane au apelat uneori la susținerea unor lideri autoritari pentru a contracara influența rusă sau sovietică. Paradoxul actual constă însă în faptul că, de această dată, Washingtonul pare să acționeze într-o direcție opusă intereselor lumii democratice, aliniindu-se în mod preocupant unor state precum Rusia și China.
Jurnalistul Mihai Rusu a subliniat gravitatea acestui fenomen: „Deci iată că avem un precedent, culmea că tocmai românesc. Iar partea cea mai dificilă este aceea că în Consiliul de Securitate, americanii au un vot și, în felul acesta, se alătură și Rusiei și Chinei contra Lumii Libere. Aici este marele pericol.” Această frază surprinde esența îngrijorărilor strategice: dacă Statele Unite, principalul garant al ordinii internaționale după Al Doilea Război Mondial, își modifică orientarea și se poziționează alături de puteri autoritare, echilibrul global devine fragil.
În cadrul emisiunii Sens Național cu Sorin Manea, Rusu a descris și caracterul volatil al liderului american: „Dar Donald Trump, care este un labil, azi spune una, mâine face alta, ne așteptăm ca peste trei zile să spună nu îl mai susține pe Putin și îl susține din nou pe președintele Zelenski și Uniunea Europeană și NATO.” Această instabilitate a pozițiilor americane generează un climat de imprevizibilitate care complică semnificativ acțiunile aliaților occidentali.
Dincolo de paradoxurile politice, aceste declarații se înscriu într-un context global marcat de tensiuni accentuate. Reconfigurarea influenței americane, avansul strategic al Rusiei în anumite regiuni, consolidarea parteneriatului Moscova–Beijing și presiunile asupra ordinii internaționale liberale amplifică riscurile pentru stabilitatea globală. În acest peisaj, mesajele contradictorii ale liderului american pot crea un efect de domino cu consecințe imprevizibile.
Pentru NATO și Uniunea Europeană, lipsa unei direcții clare a politicii americane generează un vid de leadership greu de gestionat. În același timp, poziționările publice ale lui Trump pot alimenta tensiunile interne în cadrul Alianței Nord-Atlantice, pot submina sprijinul pentru Ucraina și pot crea oportunități de manipulare geopolitică pentru Rusia și China.
Rolul Statelor Unite în Consiliul de Securitate al ONU este extrem de puternic, fiind unul dintre puținele state cu drept de veto. De aceea, votul american are un impact direct asupra politicilor internaționale privind sancționarea agresiunilor, menținerea păcii și protecția drepturilor omului. În momentul în care Washingtonul se aliniază unei axe formate din Rusia și China, întregul mecanism de echilibru geopolitic riscă să fie destabilizat.
Intervenția lui Mihai Rusu în cadrul emisiunii Sens Național cu Sorin Manea scoate în evidență tocmai această tensiune între trecut, prezent și viitor. Istoria arată că deciziile de moment ale marilor puteri pot redefini harta geopolitică pentru decenii. Iar comportamentul ambiguu sau imprevizibil al liderului american amplifică incertitudinea globală.
Pe măsură ce conflictul din Ucraina continuă, iar presiunea Rusiei asupra regiunii se intensifică, reacțiile Statelor Unite devin tot mai decisive. În acest context, declarațiile jurnalistului Mihai Rusu atrag atenția asupra unui pericol real: posibilitatea ca Washingtonul să nu mai acționeze ca lider al lumii democratice, ci ca actor oscilant între tabere incompatibile.
Declarațiile lui Mihai Rusu vin pe fondul tensiunilor crescute dintre Statele Unite și aliații europeni în legătură cu poziția Washingtonului față de Rusia și Ucraina. Schimbarea tonului în administrația Trump, inclusiv prin poziționări controversate în cadrul ONU, a alimentat temeri privind o potențială distanțare față de sprijinul acordat Kievului și față de ordinea internațională liberală. Precedentele istorice arată că asemenea repoziționări pot avea efecte majore asupra stabilității globale.
Dacă Statele Unite continuă să trimită semnale contradictorii în privința Rusiei, riscul de destabilizare geopolitică crește semnificativ. Aliații NATO ar putea fi forțați să își reconfigureze strategiile de securitate, Ucraina ar deveni mai vulnerabilă în fața agresiunii ruse, iar axa Rusia–China ar căpăta o legitimitate sporită în forurile internaționale. Instabilitatea generată de un leadership imprevizibil la Washington poate avea consecințe de durată atât pentru Europa, cât și pentru ordinea globală.
Articolul Trump, prins între Putin și Lumea Liberă || Mihai Rusu: „Este paradoxal cum Trump susține un dictator” apare prima dată în Snews.ro.