Conflictul din Rafah a redevenit epicentrul tensiunilor din Orientul Mijlociu. În timp ce Brigăzile Al-Qassam, aripa armată a Hamas, refuză orice formă de predare, negocierile mediate de Egipt, Qatar și Turcia se prăbușesc. Analistul de relații internaționale și fost diplomat Sorin Zaharia a explicat, în cadrul emisiunii „Sens Național” cu Sorin Manea, difuzată pe Sens TV, că luptele din Gaza au o miză mult mai amplă: deturnarea atenției de la posibila incursiune terestră a Israelului în sudul Libanului.
Orașul Rafah, ultimul bastion controlat de Hamas în sudul Fâșiei Gaza, a devenit simbolul rezistenței radicale a Brigăzilor Al-Qassam. Într-un comunicat citat de The Jerusalem Post și Reuters, gruparea a declarat că „noțiunea de predare nu există în dicționarul Brigăzilor Al-Qassam”, acuzând Israelul de responsabilitatea pentru escaladarea confruntărilor.
Mediatorii din Egipt, sprijiniți de echipe diplomatice din Turcia și Qatar, au încercat să salveze armistițiul aflat în vigoare de o lună. Propunerea acestora prevedea ca aproximativ 200 de combatanți Hamas să predea armele autorităților egiptene, în schimbul unui coridor sigur către alte zone din Gaza. Refuzul categoric al Brigăzilor Al-Qassam a tensionat situația și a pus în pericol întreaga încetare a focului.
„Această declarație a Brigăzilor Al-Qassam vine pe fondul încercuirii unor luptători Hamas în Rafah și a unei încetări a focului care durează deja de aproape o lună. Iată că ceea ce și-au dorit Donald Trump și negociatorii din Turcia, Qatar și Egipt pare acum să se destrame.”, a explicat Sorin Zaharia, în cadrul emisiunii „Sens Național” cu Sorin Manea.
Analistul a subliniat că refuzul Hamas nu este doar o dovadă de intransigență, ci face parte dintr-o strategie geopolitică mai amplă. „Negociatorii au venit cu o soluție: ca acei 200 de luptători să predea armele și să fie transferați în siguranță. Propunerea a fost însă respinsă de Al-Qassam, care a declarat public că în dicționarul lor nu există termenul a se preda.”
Această poziție, potrivit lui Sorin Zaharia, arată intenția Hamas de a lupta până la capăt. „Ei vor să lupte până la capăt. Ca urmare a acestei poziții, incidentele armate din Rafah s-au intensificat și continuă chiar și astăzi.”
Însă, în spatele confruntărilor din Gaza, miza reală s-ar putea afla mai la nord. „Am discutat cu prieteni palestinieni și libanezi, unii chiar în Gaza, și mi-au spus că tot ceea ce se întâmplă acum în Rafah are mai puțin legătură cu Hamas și mai mult cu preconizata incursiune armată a Israelului în sudul Libanului, împotriva Hezbollah.”
Conform explicațiilor sale, între 2 și 7 noiembrie 2025, Hezbollah a lansat o serie de atacuri asupra teritoriului israelian, folosind rachete, mortiere și artilerie. „La 6 noiembrie, după intensificarea acestor tiruri, au apărut semnale că Hezbollah se reînarmează. Ca urmare, armata israeliană, Tsahal, a anunțat un val de lovituri aeriene asupra pozițiilor Hezbollah, iar autoritățile de la Tel Aviv au început să ia în calcul o incursiune terestră în sudul Libanului.”
Această perspectivă, afirmă Sorin Zaharia, a determinat o reacție coordonată a taberei pro-iraniene. „Pentru a împiedica răspunsul militar al Israelului împotriva Hezbollah, la ordinul stăpânilor de la Teheran, luptătorii Hamas din zona Khan Yunis, adică din Rafah, au lansat o serie de atacuri asupra militarilor israelieni. Scopul era ca atenția autorităților de la Tel Aviv să se mute din Liban spre Gaza.”
Astfel, refuzul Brigăzilor Al-Qassam de a accepta propunerile de pace ale Egiptului și Qatarului face parte dintr-o strategie menită să protejeze Hezbollah și să întârzie o confruntare directă Israel–Iran. „De aici și refuzul Brigăzilor Al-Qassam față de propunerea avansată de negociatorii egipteni.”
În finalul analizei sale din „Sens Național” cu Sorin Manea, Sorin Zaharia a prezentat câteva soluții posibile pentru relansarea procesului de pace din Orientul Mijlociu. „În primul rând, este necesară punerea în aplicare integrală a Rezoluției ONU 181 din 1947, privind înființarea a două state – unul evreu și unul arab. În al doilea rând, trebuie limitată sau chiar eliminată influența iraniană asupra țărilor din regiune și tăiate sursele de finanțare pentru grupările teroriste de sorginte islamistă, indiferent că provin din Qatar, Iran, Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite.”
În opinia analistului, cheia stabilității regionale constă în izolarea radicalilor. „Cel mai important este să limităm efectul încercărilor de a dinamita procesul de pace. Radicalii, fie că vorbim de Hamas sau de grupări extremiste din tabăra israeliană, pun în pericol acest început de stabilitate.”
Criza din Rafah survine într-un moment critic pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu. De o lună, un armistițiu fragil între Israel și Hamas a fost menținut prin eforturile comune ale Egiptului, Qatarului și Turciei. Totuși, refuzul Brigăzilor Al-Qassam de a se preda și tensiunile tot mai mari cu Hezbollah la frontiera de nord a Israelului indică o extindere a conflictului către Liban. Implicarea indirectă a Iranului în ambele fronturi amplifică riscul unui război regional.
Analiza lui Sorin Zaharia evidențiază conexiunile subtile dintre crizele din Gaza și Liban, ambele alimentate de rivalitatea strategică dintre Israel și Iran. În acest context, menținerea păcii depinde de o soluție dublă – politică și de securitate – care să reactiveze principiile Rezoluției ONU 181 și să limiteze influențele externe asupra grupărilor armate. Pentru comunitatea internațională, semnalul este clar: fără controlul radicalilor și al finanțărilor regionale, orice încetare a focului rămâne doar o iluzie.
Articolul Rafah, noul focar al instabilității din Orientul Mijlociu: „noțiunea de predare nu există în dicționarul Brigăzilor Al-Qassam” apare prima dată în Snews.ro.