Astăzi, 4 iunie 2020,s-au împlinit 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, care a consfinţit la nivel juridic internaţional încheierea păcii Puterilor Aliate şi Asociate cu Ungaria la finalul Primului Război Mondial. Prin acest tratat internaţional s-a recunoscut ceea ce românii din Transilvania şi Banat au hotărât la 1 decembrie 1918 la Albă Iulia, unirea cu ţara mamă, România.
Tratatul de la Trianon a fost semnat între Puterile Aliate, învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de cealaltă parte.
Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).
Tratatul este divizat în patru părți. Partea a doua (articolele 27-35) definește frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera româno-ungară este descrisă în secțiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România și Ungaria).
Tratatul de Pace de la Trianon a fost semnat la 4 iunie 1920 de Franța, Marea Britanie, Italia, Statele Unite, Japonia, România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și alte nouă state – pe de o parte – și de Ungaria, pe de altă parte, aceasta fiind reprezentată de Agost Benárd și Alfréd Drasche-Lázár. Din partea României Tratatul a fost semnat de dr. Ion Cantacuzino, ministru de stat și Nicolae Titulescu, fost ministru.
Mai jos regăsim articolele esențiale care privesc România:
„Articolul 45. Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României, la toate drepturile și teritoriile asupra fostei monarhii Austro-Ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la art.27, partea a II-a (Frontierele Ungariei) și recunoaște prin prezentul Tratat sau prin orice alte Tratate încheiate în scopul de a îndeplini prezenta încheiere, ca făcând parte din România.”
„Articolul 47. România recunoaște și confirmă, față de Ungaria, angajamentul său de a accepta inserarea, într-un tratat încheiat cu principalele puteri aliate și asociate, a dispozițiilor socotite necesare de către aceste puteri, pentru a proteja în România interesele locuitorilor care diferă de majoritatea populației prin rasă, limbă și religie, precum și pentru a proteja libertatea de tranzit și un regim echitabil pentru comerțul celorlalte națiuni.”
„Articolul 161. Aliații și guvernele asociate afirmă și Ungaria acceptă responsabilitatea Ungariei și aliaților ei pentru cauzele de pierderi și daune la care guvernele aliate, asociate și cetățenii lor au fost supuși, ca o consecință a războiului impus prin agresiunea Austro-Ungară și aliații ei.”
Amintind de „dictatul de pace” de la Trianon de acum 100 de ani, premierul Ungariei, Viktor Orbán, vrea să adune națiunea în jurul său, deopotrivă pe maghiarii din țară și din țările vecine.
Nu întâmplător, extremiștii de dreapta doresc o revizuire a frontierelor. De pildă László Toroczkai, primarul comunității sârbo-maghiare Ásotthalom, la granița dintre Serbia și Ungaria, care dorește „verificarea tratatului”. Organizația Mondială a Ungurilor adună de ani de zile semnături pentru revizuirea Tratatului de la Trianon.
Rugăciunea pe care trebuiau să o spună elevii în timpul regimului autoritar interbelic al lui Miklós Horthy („Cred în învierea Ungariei”) face parte din prestația lor scenică, în jurul Trianonului dezvoltându-se o adevărată subcultură revizionistă.
Astăzi, 4 iunie reprezintă pentru români o dată normală din calendar, aniversarea unui tratat care nu a făcut altceva decât să consfințească o realitate firească privind granițele patriei.
În același timp, pentru revizionismul maghiar 4 iunie 1920 reprezintă „zi de doliu”, aceștia continuând să comemoreze această zi, totul sub oblăduirea, și chiar încurajarea actualei administrații de la Budapesta.
Surse: Wikipedia, digi24.ro, historia.ro, dw.com.ro