Orice om care a văzut măcar un film hollywoodian în care este portretizat Vestul Sălbatic și-a făcut o imagine despre cum se trăiește acolo. Dar au reușit filmele de acest gen să captureze o imagine fidelă asupra Vestului Sălbatic?
În realitate, Occidentul era mult mai îmblânzit decât este descris adesea în cultura populară, dar anumite zone au avut curenți subiacenți periculoși de violență, au declarat experții pentru Live Science.
„Vestul sălbatic a cuprins o vastă zonă care se întinde de la state din Munții Stâncoși ca Montana până la Texas și apoi până la Coasta de Vest”, a spus Terry Anderson, profesor emerit de economie la Universitatea de Stat din Montana și co-autor al cărții „The Not So Wild, Wild West: Rights Property on the Frontier „(Stanford Economics and Finance, 2004).
În ceea ce privește o perioadă de timp, vorbim despre anii 1850, sau dinainte de războiul civil, până în 1900. „Era atunci când zona de acțiune era deschisă și vitele puteau pășuna oriunde”, a spus Anderson pentru Live Science.
Important, o mare parte din această vastă întindere a terenului era pre-statalitată la vremea respectivă, ceea ce însemna că nu exista prea multă supraveghere federală.
Această lipsă a unui guvern centralizat este parțial responsabilă pentru imaginația noastră colectivă a Occidentului sălbatic ca un loc plin de viață și feroce, a explicat Anderson.
„Este descris aproape ca o stare de anarhie în care s-au luptat triburile indiene, apoi au venit europenii să se alăture”, a spus el.
În timp ce au avut loc bătălii demne de portretizările lui John Wayne (de exemplu, trei oameni au murit în luptele de armă din 1881 la OK Corral din teritoriul Arizona), au existat și perioade de pace care au durat suficient de mult pentru ca coloniștii să-și dea seama de regulile societății într-o manieră improvizată. Un fel de fel.
„Versiunea de la Hollywood arată că toată lumea se luptă pentru drepturi ca apă și pământ, dar ceea ce am descoperit este că, în realitate, oamenii au înțeles consecințele negative ale luptei și au găsit, în schimb, căi civile de a-și rezolva disputele”, a spus Anderson.
De exemplu, proprietarii de bovine au împărțit adesea parcele extinse de pământ și au format asociații pentru a documenta și atribui drepturi de areal.
„Drepturile de proprietate erau suficient de sigure și exista o piață pentru acestea. Sistemul funcționa destul de bine, cu excepția cazului în care proveneați dintr-un trib indian, desigur”, a spus Anderson.
În tot acest timp, pământul aflat sub controlul indienilor americani s-a micșorat progresiv, iar libertățile lor odata cu acesta. Congresul a adoptat Legea creditelor indiene în 1851, care a permis crearea primelor rezerve în care indienii americani au fost relocați cu forța și împiedicați să plece fără permisiune.
Între timp, Vestul sălbatic nu era aceeași utopie guvernamentală pentru coloniștii albi – și există date care să o demonstreze. Mathieu Couttenier, economist politic la Universitatea din Lyon din Franța, a aprofundat statisticile privind criminalitatea frontierei în anii 1800 într-un studiu din 2017 publicat în Jurnalul Asociației Economice Europene. Couttenier și colegii săi au descoperit că părți din Vestul Sălbatic au fost demonstrabil mai violente decât statele din Est, în special în locurile în care au fost descoperite aur și alte minerale. De exemplu, crimele și agresiunile fizice nu erau neobișnuite.
Cu alte cuvinte, atunci când resursa în cauză era abundentă – cum ar fi terenul pentru pășunat vite – oamenii erau mai predispuși să ajungă la un fel de aranjament nonviolent. Dar dacă resursa era mai rară și mai valoroasă, cum ar fi un metalul prețios, oamenii erau mai predispuși la violențe, chiar armate.
„Vorbim despre o creștere de 3 până la 4% a criminalității în județele cu minerale și fără control federal în comparație cu cele fără minerale și care au fost încorporate în Statele Unite”, a spus Couttenier.
„Cred că este un salt destul de important”, a completat acesta.
Deci, cum era Vestul Sălbatic de fapt? Probabil în alte culori decât ne-am fi imaginat până acum.
