Este drept că pentru a înțelege mai bine unele evenimente din Decembrie 1989, trebuie cunoscut contextul prezenței pe teritoriul României a unor forțe externe, în acele zile. Totuși, considerăm că păcătuiesc acele teorii care acreditează ideea că evenimentele din Decembrie 1989 ar fi fost în întregime rezultatul implicării serviciilor speciale străine, cu precădere al celor sovietice.
Prezența în România a unui mare număr de agenți KGB și GRU, legendați în turiști aflați în tranzit către Iugoslavia, trebuie înțeleasă în contextul concetrării masive la frontiere a trupelor armatei sovietice și a celei maghiare. Este greu de stabilit cu certitudine dacă exista intenția fermă a unei intervenții militare sau dacă trupele așteptau desfășurarea unor evenimente interne, urmând să intervină doar dacă acestea nu luau turnura dorită de Kremlin. Indiferent cum ar fi fost, practica trimiterii structurilor de cercetare-diversiune în teritoriul inamic constituie o măsură preliminară oricărei invazii. În orele dinaintea declanșării ostilităților, ei au misiunea de a anihila sau ocupa infrastructura strategică a statului vizat. Așadar, intrarea în România a mii de agenți diversioniști nu presupune neapărat implicarea lor în acțiunile protestatare ce au urmat, fiind o măsură strategică preliminară acțiunii militare efective.
Nu înseamnă să excludem total implicarea bizarilor “turiști” și în mișcările de stradă care au precedat căderea lui Ceaușescu. Dar este nedrept să nu recunoaștem că, în cea mai mare parte, românii au găsit forța și eroismul de a forma primele nuclee protestatare, rezistând represiunii armate extrem de dure și generând condițiile în care, unele din structurile aflate în jurul lui Ceaușescu l-au abandonat pe acesta, printr-o subtilă lovitură de palat.
În ultimile sale vizite în România, Gorbaciov văzuse un popor zdrobit sufletește, lipsit de speranță, incapabil să se mai opună autoritarului Ceaușescu. Sovieticii nu s-au așteptat la forța pe care avea să o cunoască mișcarea populară din România, care i-a pus în situația de a renunța la planurile lor intervenționiste. Renunțându-se la invazie, cea mai mare parte a agenților trimiși de ei în România nu a mai fost nevoie să intre în acțiune.
După 1990, au existat demersuri de investigare la nivel de stat a evenimentelor din Decembrie 1989, rezultând două documente fundamentale. Este vorba de raportul Comisiei senatoriale înființate în acest scop și de raportul SRI asupra evenimentelor din 1989. Rechizitoriul Procuraturii de anii trecuți în noul dosar al Revoluției constituie însă poate cel mai relevant document oficial. Toate probează prezenţa unui număr semnificativ de membri ai trupelor speciale de diversiune şi ai cadrelor de spionaj sovietice, dar şi angrenarea unor „dizidenţi” având relații documentate cu reprezentanți ai KGB şi GRU, în evenimentele care au însoțit mișcările revoluționare ce au culminat cu răsturnarea dictatorului Nicolae Ceaușescu și preluarea puterii politice de exponenți ai intereselor Moscovei în România.
România invadată de mii de turiști bizari
Din raportul SRI reiese că „datele şi informaţiile existente converg spre concluzia că dispozitivul informativ şi de diversiune sovietic a fost conectat la toate fazele evenimentelor.” Începând din 09 decembrie 1989 numărul turiştilor sovietici în maşini particulare a crescut până la 80 – 100 pe zi. Tranzitarea țării de către turiști sovietici dinspre frontierele cu URSS către cele cu Iugoslavia erau obișnuite în fiecare an în perioada sărbătorilor de iarnă. Totuși, în decembrie 1989, organele Securității și Miliției aveau să constate o creștere spectaculoasă și inexplicabilă a intrărilor cetățenilor sovietici. Mai exact, de la 30.879 la 67.530!
De exemplu, organele Securității din județul Caraş-Severin raportau că, începând cu a doua jumătate a lunii noiembrie 1989, se înregistrase o prezență mai numeroasă decât în același interval din alți ani, provenind mai ales din Ungaria și URSS (sovietici care intrau de pe teritoriul Iugoslaviei), fluxul maxim atingându-se în perioada 15-20 decembrie 1989. Autoturismele circulau în coloană și nu erau ocupate de familii, ci întotdeauna de câte 2-3 bărbaţi de vârstă medie (25-40 ani) și cu statură atletică. Aceștia evitau să se cazeze la hoteluri, dormeau în mașini, iar la contactul cu Miliția rutieră prezentau direcția de deplasare în mod confuz, uneori neconvingător.
În județul Covasna se raporta, de asemenea, „prezenţa unui număr sporit de cetăţeni străini veniţi în calitate de turişti, vizitatori la rude, îndeosebi din Ungaria, dar şi intensificarea fluxului de turişti în tranzit mai cu seamă din U.R.S.S.”. (Dosar S.R.I. nota 4144 Sec. Cc/asna, fila 96).
Județului Brăila, începând cu a doua decadă a lunii decembrie 1989, devenise inexplicabil ținta unui interes turistic extern, nemaiîtâlnit vreodată. Regiunea era tranzitată de un număr inexplicabil de autoturisme sovietice, deplasându-se dinspre nord. Grănicerii au declarat că vehiculele erau ocupate de câte 2-3 persoane, aceiași bărbați tineri și atletici. Unii dintre ei s-au cazat în hoteluri, utilizând legitimații românești false, alții în cimitire sau la diferite adrese. A existat și un caz ieșit din comun: începând cu 17 decembrie, trei oaspeți au recurs la luarea ca ostatică a unei familii timp de 3 zile. Conform proprietarilor locuinței, unul dintre ei dispărea, iar când revenea transmitea informații prin intermediul unui aparat. Pe 19 decembrie au somat șoferul unei Dacii să îi ducă la București. (Ancheta de presă a ziarului Armata României, în perioada 1.09.1991-15.01.1992 – Informare în urma documentării de presă a M.Ap.N. nr. 590 (anexa 505) din 10.02.1992)
De remarcat că, în afara creşterii interesului turistic nemaiîntâlnit în județul Brăila, organele MApN au raportat că, începând din 18 decembrie 1989, pe şoseaua Reni-Giurgiuleşti a fost semnalată o coloană de peste 70 de camioane militare. (Informare Sintetică M.Ap.N./M 590 din 10.02.1992).
Concomitent cu aceste mișcări în România, în toată perioada respectivă, la frontierele cu URSS și Ungaria se observau concentrări de efective militare și intensificarea activității acestora, fapt care în general se petrece înaintea unei invazii. (M.Ap.N./M.St.M./Dir.Inf. Buletin inform. 4454 din 19.12.1989 şi Sint.Inf.4362/1989).
Organelele serviciului Circulație au sesizat șefului Inspectoratului Judeţean al M.I., în vederea transmiterii către Securitate, prezenţa pe teritoriul judeţului, în special în municipiul Braşov, a numeroşi turişti sovietici, deplasându-se cu autoturisme ocupate de echipe de 2-3 bărbaţi, evitând cazarea şi vizând zone strategice.
Fenomenul creșterii intrărilor turiștilor străini în țară a fost semnalat și dinspre frontiera de vest, dinspre Iugoslavia și Ungaria. Autoturismele circulau în coloane de 20-30, numărul pasagerilor ridicându-se la sute și chiar mii, tranzitând județele de frontieră sau rămânând în ele, evitând să se cazeze și preferând să doarmă în mașini.
De asemenea, s-a înregistrat un aflux de intrări dinspre Ungaria a unor cetățeni români fugiți din România și reveniți în acele zile. Unii chiar au fost predați românilor de autoritățile maghiare. Anchetați de Securitate, unii dintre ei au admis că fuseseră instruiți în taberele de intruire din Ungaria, în scopul desfășurării pe teritoriul României a unor acțiuni diversioniste. (Declaraţia maiorului Dragoman Romul, şeful Serviciului 3/ sec. jud. Timiş, la procesul lotului Timişoara).
Fenomenul a determinat organizarea, la Cluj, în ziua de 18 decembrie 1989, o şedinţă a organelor de conducere comuniste, la care a participat și Nicolae Constantin, membru al Comitetului Politic Executiv al P.C.R., care a fost informat cu privire la prezenţa masivă în judeţ şi mai ales în Cluj-Napoca, a unor grupuri de turişti maghiari şi sovietici, în număr incomparabil mai mare în raport cu aceeași perioadă din anii anteriori. (Dosar nr. 61/P/199I, vol. 2, fila 112, 115).
Securitatea constata cu nedumerire intensificarea contactelor între organele de spionaj sovietice şi cele ungureşti, dar şi cu cele aparţinând unor state occidentale, inclusiv SUA. Deconspirarea unor agenți ai forțelor de diversiune sovietice s-a făcut cu ocazia unor accidente rutiere în care au fost implicaţi așa numiții turişti sovietici. Cel mai relevant a fost cazul accidentării autoturismului turistului sovietic Lout Alexander, însoțit de un alt bărbat. La service, au fost descoperite 12 uniforme militare de camuflaj româneşti tip M.Ap.N. şi un veston sovietic cu gradul de maior. Cei doi au declarat că sunt ofiţeri în rezervă şi că au luptat în Afganistan.
În comuna Butoieşti, județul Mehedinți, un autoturism sovietic a fost acroşat de un TIR, accident soldat cu moartea unui turist și rănirea celuilalt. În autoturismul sovietic s-au găsit 240 capse pirotehnice de fabricaţie sovietică.
Organele Securității au observat că în acea perioadă şi-au intensificat activitatea unele persoane cunoscute ca agenţi sovietici şi că activitatea lor era coordonată cu aceea a turiştilor.
Interesant este faptul că în perioada 17-20 decembrie 1989, blocul din Piaţa Aviatorilor în care locuiau diplomaţi sovietici a fost evacuat, începând cu femeile şi copiii. În ziua de 21 decembrie 1989, s-a raportat că, la Consulatului sovietic din Constanţa, personalul a distrus prin ardere, în curtea clădirii, o mare cantitate de documente.
Despre existența pe teritoriul României a agenților sovietici vorbește în termeni diplomatici însuși ambasadorul sovietic la București, Evgheni Primakov, în convorbirea oficială avută cu Ion Iliescu și Petre Roman, noii lideri ai României, la 27 decembrie 1989. Cu acel prilej, ambasadorul URSS cere ajutor urgent, asigurarea securității și repatriere în Uniunea Sovietică pentru “o serie de specialişti sovietici” de pe teriotriul românesc, aflați “la periferie” (limbaj criptat, diplomatic), unii din ei reținuți de organele românești sau răniți, care nu aveau documente asupra lor.
O altă confirmare oficială a prezenței acestor agenți pe teritoriul României avea să o facă mult mai târziu fostul prim-ministru Petre Roman. Acesta a recunoscut în mass-media faptul că în septembrie 1990, șeful de atunci al Serviciului de Informații Externe al României i-a prezentat o listă cuprinzând peste 30.000 de agenți ai serviciilor secrete sovietice, care staționau din 1989 pe teritoriul României, cazați în hoteluri, la gazde private sau în stabilimente ale corpului diplomatic sovietic. Roman a cerut lui Caraman să rezolve cu omologii sovietici retragerea acestor agenți care fuseseră implicați în toate evenimentele de stradă din România anului 1990, inclusiv cele de la Tîrgul Mureș și cele din 13-15 iunie 1990.
Totuși, raportat la numărul mare de agenți sovietici intrați în România, ponderea celor implicați efectiv în acțiuni diversioniste pare să fie infimă, constând mai ales în activități specifice diversioniștilor din cadrul serviciului secret militar, GRU. Prezența celorlalți, rămași pasivi în timpul evenimentelor, se poate explica prin faptul că așteptau dispoziții care nu au mai venit.
Pe lângă implicarea serviciilor secrete sovietice și maghiare în timpul evenimentelor din Decembrie 1989, a existat și o implicare a unor forțe speciale franceze, acest lucru fiind recunoscut oficial de autoritățile franceze ulterior. Ancheta Comisiei Senatului României pe tema evenimentelor din 1989 a acreditat faptul, confirmat și de Virgil Măgureanu, că întâlnirea strict secretă a preşedintelui Gorbaciov şi Mitterand la Kiev, în 6 decembrie 1989, s-a concretizat prin prezenţa forţelor speciale franceze la frontiera de vest a României, pentru a interveni în caz de necesitate, ceea ce s-a și întâmplat.
Revoluția trebuia să înceapă la Iași
Cu 2 zile înaintea debutului evenimentelor de la Timișoara, pe 14 decembrie 1989, prin mii de manifeste și zeci de apeluri telefonice, ieșenii erau anunțați de organizarea unui protest anticeaușist în Piața Unirii.
La ora respectivă, numeroși locuitori ai Iașului veniți în acel loc au găsit desfășurat un impresionant aparat al forțelor de represiune, ceea ce i-a făcut să părăsească urgent zona. Unele greșeli făcute în acțiune (anunțarea a două date – 14 și 16, nesincronizarea unor lideri etc.) determinaseră ratarea momentului revoluționar, înăbușit în fașă de Securitate, care a trecut imediat la arestarea și anchetarea celor implicați.
Teoria unei revolte spontane este exclusă din start, deoarece a existat un grup organizat, format din intelectuali, care au conspirat pe tot parcursul toamnei anului 1989. Grupul se constituise în jurul inginerului Ștefan Prutianu, secondat de Cassian Maria Spiridon, aceștia având ideea unei mișcări stradale de protest împotriva lui Ceaușescu (nu și împotriva comunismului), bazându-se pe evoluțiile din URSS și pe principiile Perestroikăi. Organizația se numea Frontul Popular Român. Participanții recunosc astăzi că se inspiraseră din apariția la Chișinău a Frontului Popular din Moldova.
În octombrie 1989, tot cu ajutorul manifestelor, fusese testată o primă chemare la o adunare populară la care cei prezenți însă nu s-au manifestat deloc. Securitatea cunoștea deja organizația, dar nu a operat arestări pentru a urmări căpeteniile, încercând să afle dacă au legături cu sovieticii. Manifestele au fost plasate în zonele muncitorești și la Universitate, dar prea puțini au răspuns mobilizării, raportat la populația Iașului.
Ajunși în Piața Unirii pe 14 decembrie, potențialii protestatari au fost uimiți de amploarea aparatului de represiune – Miliție, Securitate, Armată. Prutianu a ezitat să mai dea semnalul așteptat de un grup turbulent ce urma să provoace forțele de ordine, pentru a obține o reacție. Manifestația a eșuat, iar a doua zi peste 60 de persoane erau arestate, fiind anchetate până pe data de 22 decembrie 1989, când au fost eliberate.
Pregătite din timp, forțele de represiune au realizat la Iași o mobilizare uriașă. Însuși secretarul CC Constantin Olteanu fusese prezent în Piață.
„Sportivii” Securității îi gonesc pe „turiștii” sovietici, care pleacă spre Timișoara
Semnificativ este interesul manifestat de agenții sovietici pentru protestul ce urma să înceapă la Iași. Este clar că erau informați de această organizare. În hotelurile din Piața Unirii, dar și la Hotelul Sport și la Motelul Bucium, aveau să se cazeze grupuri mari de pretinși sportivi, participanți la o pretinsă competiție de Judo, mutată în mod ciudat de la Oradea la Iași. Toți erau atletici și purtau cu ei genți suspecte. Foarte probabil, totul era o acoperire pentru masarea forțelor speciale ale Securității. Dar și mai interesant însă este faptul că la Hotelul Unirea se cazaseră, anterior lui 14 decembrie, un număr mare de turiști sovietici, exclusiv bărbați, și ei la fel de tineri și atletici. În momentul în care “sportivii” români s-au cazat și ei în același hotel, sovieticii au plecat brucs cu toții. Urcându-se în autoturisme, ei aveau să pornească spre vest.
