Astronomii au dezvăluit cea mai precisă hartă 3D de până acum a Căii Lactee, o realizare care promite să arunce o lumină proaspătă asupra funcționării galaxiei și a misterelor universului mai larg, potrivit The Guardian.
Marele atlas electronic a fost compilat din datele colectate de observatorul Gaia al Agenției Spațiale Europene, care a scanat cerurile de când a fost instalat în 2013 din Kourou, în Guyana Franceză.
Harta conține suficiente detalii pentru că astronomii să măsoare accelerația sistemului solar și să calculeze masa galaxiei. La rândul lor, acestea vor oferi indicii despre modul în care s-a format sistemul solar și viteza cu care s-a extins universul încă din zorii timpului.
Nicholas Walton, membru al echipei științifice ESA Gaia de la Institutul de Astronomie din Cambridge, a comparat efortul cu completarea spațiilor goale de pe hărțile antice care marcau regiuni necunoscute cu afirmația că „aici sunt dragoni”.
„Ceea ce facem cu adevărat aici este să obținem o hartă foarte detaliată a universului local care este în trei dimensiuni pentru stele de la câteva sute de ani lumină”, a spus el.
Graficând pozițiile și mișcările stelelor, sonda a descoperit procese distructive dincolo de marginea Căii Lactee. Un șuvoi slab de stele reperate între două galaxii din apropiere este o dovadă că Norul Mare Magellanic mai masiv devorează în mod constant Norul Mic Magellanic.
Multe dintre corpurile observate de Gaia sunt quasare, obiecte extrem de îndepărtate și intens luminate, alimentate de găuri negre de un miliard de ori mai mare decât masa soarelui. Măsurând mișcarea sistemului solar față de acestea, datele Gaia arată că sistemul solar cade spre centrul Căii Lactee cu o accelerație de aproximativ 7 mm pe secundă în fiecare an.
Cunoscut sub numele de Supraveghetoarea Galaxiei, Gaia orbitează planeta dintr-o poziție gravitațional-stabilă cunoscută că punct Lagrange la 930.000 de mile de Pământ în direcția opusă soarelui. În ultimii șapte ani, sonda a măsurat pozițiile și viteză a aproape 2 miliarde de stele. Pe lângă dezvăluirea urmelor de consum cosmic, datele permit astronomilor să împartă distribuția materiei pe Calea Lactee, de la care îi vor estima direct masa.