Se împlinesc astăzi 25 de ani de când, la 11 noiembrie 1995, Corneliu Coposu trecea în Veșnicie, ca urmare a unui cancer pulmonar. Liderul incontestabil al opoziției anticomuniste din România de după 1989 împlinise 81 de ani. Moartea sa a generat o adâncă emoție colectivă, putând fi considerată, pe bună dreptate, evenimentul care a propulsat Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat la cota maximă de popularitate pe care a cunoscut-o după căderea comunismului. Intransigența și onestitatea celui care reînființase partidul lui Iuliu Maniu, laolaltă cu imaginea de martir generată de cei 16 ani de detenție grea executată în temnițele comuniste, impresionaseră pe români, impunând respect și admirația chiar și din partea celor mai înverșunați adversari politici. Acest val de simpatie transferat întregii formațiuni politice conduse de defunct, a făcut posibilă în anul următor câștigarea alegerilor de către Convenția Democratică din România, coagulată în jurul PNȚcd.
Cu ocazia împlinirii unui sfert de veac de la moartea liderului opoziției anticomuniste, Ionuț Gherasim, președintele Fundației Corneliu Coposu, a anunțat demararea unui proiect intitulat „25 de ani fără Senior”, în cadrul căruia vor fi restituite publicului documente, înregistrări video și audio cu și despre fostul președinte al PNȚcd.
Corneliu Coposu a fost secretarul lui Iuliu Maniu, devenind secretar general adjunct al Partidului Naţional Ţărănesc. El a fost arestat la 14 iulie 1947, iar în 1950, după trei ani de la arestare, printr-o decizie a MAI bazată pe decretul 6/1950, este condamnat 24 luni, după care primește o majorare de alți doi ani. După şapte ani de detenţie este condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 15 ani muncă silnică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”.
A trecut prin închisorile: Ministerul de Interne, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat și prin lagărele de muncă: Capu Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova. În 1962, la expirarea pedepsei, fiind considerat „periculos pentru siguranţa statului”, primește domiciliu obligatoriu în satul Rubla din Bărăgan, unde stă până în 1964, când este eliberat.
Soţia sa, Arlette Coposu, arestată în 1950, a fost condamnată la 20 ani muncă silnică, sub acuzația fabricată de spionaj în favoarea Franţei. Eliberată în 1964, s-a stins după numai doi ani. Corneliu Coposu nu s-a mai recăsătorit.
După eliberare, a fost urmărit în permanenţă de Securitate, întrucât păstra legăturile cu foștii colegi de partid care supraviețuiseră închisorilor. În 1987, a reușit să înscrie, în clandestinitate, PNȚ în Internaţionala Creştin Democrată, în ciuda controlului sever al Securității.
În după amiaza de 22 Decembrie 1989, dând curs apelului public al lui Ion Iliescu, Corneliu Coposu se prezintă la sediul fostului CC al PCR, pentru a participa la constituirea noului grup de putere politică menit să preia conducerea țării după înlăturarea lui Ceaușescu, dar este respins de Silviu Brucan și ceilalți veterani comuniști, care nu doreau pătrunderea în noua conducere a unor elemente anticomuniste. Coposu se va impune drept conducătorul emblematic al opoziţiei politice care va combate perpetuarea structurilor comuniste şi ale fostei Securități la toate nivelurile de decizie din cadrul statului român.
Testamentul politic al lui Corneliu Coposu avea să fie prezentat publicului abia după 23 de ani de la moartea Seniorului, fiind găsit de reprezentanţii Fundaţiei „Corneliu Coposu”, în arhiva acesteia. Testamentul a fost scris în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994, de pe patul de spital, a doua zi urmând să fie operat. În testamentul său, liderul opoziției democratice postdecembriste îndeamnă generaţia tânără să se implice în apărarea valorilor democraţiei şi să nu cedeze presiunilor de orice fel, pentru că doar astfel România va reuşi să depăşească traumele perioadei comuniste. Valorile pe care își întemeiază crezul politic sunt credinţa în Dumnezeu, în familie şi faptul că restaurarea monarhiei ar fi singura măsură care să asigure salvarea României.
Prezentăm mai jos câteva imagini din arhiva fostei Securități, înfățișându-l pe Corneliu Coposu filat de agenții poliției politice, în cursul anilor 1970-80.
