Deși nu sunt unice pentru Indonezia, lacătele, cătușele și lanțurile sunt utilizate frecvent pentru a acoperi lipsa îngrijirii celor cu deficiențe mintale din a patra națiune cu cea mai mare populație din lume, scrie AFP.
Pandemia de coronavirus a agravat problema, forțând mulți oameni să se întoarcă în lanțuri după ce au fost eliberați după o schimbare de atitudine ce le adusese accesul la medicamente și îngrijire mai bună.
Rauf, în vârstă de 40 de ani, a petrecut zeci de ani în cătușe până acum câțiva ani, când i s-a permis în sfârșit să stea singur. Locul lui preferat „de rătăcit” este o piață locală din Indonezia.
Cu toate acestea, virusul a forțat întoarcerea la vechile metode și Rauf a fost încă o dată încătușat și închis într-un spațiu îngust în curtea din spate, unde mănâncă, doarme și își face nevoile.
„Nu vrem să fie infectat de virus, deoarece am aflat că acum lucrurile se înrăutățesc”, a spus Hasni, mătușa lui Rauf care îl îngrijește în Polewali, în vestul Sulawesi.
De asemenea, mătușa lui își face griji că răspândirea virusului ar putea restricționa accesul lui Rauf la medicamente și se teme că ar putea să-și facă rău lui sau celorlalți.
Des practicat, dar brutal
Închiderea persoanelor cu afecțiuni mintale este un lucru obișnuit în Indonezia – în special în rândul familiilor care nu puteau să facă față sau să-și permită îngrijirea adecvată.
Turiștii străini din Bali sunt adesea șocați să descopere pe cineva înlănțuit de un copac într-un sat altfel cu priveliști incredibile.
O campanie națională a ajutat mii de oameni să obțină un acces mai bun la tratamente și medicamente, iar experții au crezut că au reușit să eradicheze problema. Dar pandemia a schimbat tot…
Ministerul Indonezian al Sănătății, care a înregistrat aproape 300.000 de persoane ca suferind de condiții de sănătate mintală, a declarat că a înregistrat peste 6.000 de cazuri de „încătușare” în prima jumătate a anului, o creștere de peste 1.000 față de tot anul 2019. Experții sunt de părere că și aceste cifre deja mari se vor dubla, având în vedere pandemia de coroanvirus.
„Nu avem altă șansă”
Sodikin, în vârstă de 34 de ani, a fost eliberat în 2016 după ce a petrecut mai bine de opt ani în lanțuri în Cianjur, Java de Vest.
O combinație de medicamente și sfaturi adecvate a rezultat într-un progres uluitor al său, iar în 2018 a început să lucreze la o fabrică de îmbrăcăminte – devenind un sprijin pentru familie.
Dar acum este închis din nou după ce restricțiile coronavirusului l-au costat accesul la medicamente și la serviciile comunitare de sănătate mintală.
Mustafa, fratele său, a declarat că familia sa „nu are altă soluție” decât să-l încătușeze pe fratele său. Acesta a adăugat că pentru ani buni, Sodikin era perfect normal, dar de când a venit pandemia, este ”incontrolabil”.
Principalul motiv pentru legarea bolnavului este că familia nu are bani pentru a cumpăra medicamentele pe cont propriu.