Pasiunea omului pentru zbor l-a însoțit întotdeauna de-a lungul existenței sale și a fost transpusă în cântece, legende sau artă. Astfel că, de-a lungul timpului, au fost mulți temerari care au încercat să transforme acest vis ancestral al omului în realitate.
- de Florin Jeberian
Plecând de la mitul lui Icar și până la avioanele supersonice, istoria aviației este una care continuă să fascineze și să împingă imaginația umană spre noi frontiere ale spațiului.
România ocupă un loc cu totul special în această superbă știință, realizările lui Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă determinând nașterea aviației românești simultan cu cea mondială.
Doar că pasiunea românilor pentru zbor a început cu mult mai devreme.
Indiferent că istoria care va urma este reală sau nu, căci dovada ei este aproape imposibil de făcut, ea subliniază un lucru: năzuința către zbor a omului.
Totul începe cu anul 1765 când armatele turcești au ocupat pentru circa un an de zile Clisura Dunării sperând să atace și să cucereasca Timișoara, lucru care nu avea să se mai întâmple, trupele austriece recâștigand rapid teritoriul.
Un cronicar care însoțea trupele turcești ca să descrie marile cuceriri ale armatei Otomane a scris și despre ceva absolut curios din zonă. Și anume, cronicarul turc scria despre un țăran ciudat din cetatea Divici care se lansa de pe dealul din spatele casei și zbura cu un fel de aparat.
Aveam să aflăm ulterior că țăranul se numea Nestor Costici (Costică) care ar fi construit în anul 1764-1765 primul planor cunoscut de pe teritoriul României și a zburat cu el în același an.
Cum s-a ajuns la această poveste. Intră în scenă ziarul turc de limbă franceză ”La Republique”
În 1937, un jurnalist turc de la ziarul de limbă franceză La Republique vine în România ca să viziteze și să facă un reportaj despre insula Adakaleh și comunitatea turcă care o locuia. O insulă scufundată după construcția barajului Hidrocentalei Porțile de Fier, după care mai plângem și azi, deopotriva români și turci.
Doar că jurnalistul turc citise niște cronici vechi de la 1765 ale cronicarului care însoțise armata Otomană și care vorbea despre un om care ”zbura ca o pasăre”. O poveste greu de crezut, dar o poveste cu potențial pentru orice jurnalist.
Așa că, după ce a vizitat Adakaleh, jurnalistul turc s-a îndreptat spre satul Divici unde a stat de vorbă cu oamenii. În urma acestei vizite s-a născut articolul apărut în mai 1937 ziarul turc de limbă franceză ”La Republique”.
În articolul respectiv, jurnalistul se declară convins că țăranul român din Divici chiar a inventat un planor și este primul om din lume care a zburat cu un planor.
Acesta mai povestește cum a stat de vorbă cu familia lui Costici, care nu era foarte mândră de el, iar oamenii din sat îl considerau un ciudat cu o pasiune periculoasă. Nimeni nu se îndoia însă că acesta chiar a zburat, mărturiile fiind copleșitoare în acest sens.
Mai mult, jurnalistul turc descrie că a văzut cu ochii lui planorul care zăcea în podul casei, familia ținând ceapa la uscat în el.
”Avea formă ciudată având corpul confecționat dintr-un trunchi de copac, gol pe dinăuntru, pe care erau fixate aripile”. Jurnalistul spune că trunchiul de copac era gros cât să încapă un om, era ars pe inerior și foarte ușor, iar aripile erau de pânză peste care au fost lipite cu ceară pene de păsări.
Chiar dacă pânzele erau distruse aproape în totalitate, se mai vedeau doar niște capete de pene lipite cu ceară, povestește reporterul.
Din păcate, cu toate eforturile făcute până în prezent, nu am reușit să avem o copie a acelui articol, fapt care îngreunează și mai mult veridicitatea faptelor.
Chiar a văzut jurnalistul turc cu ochii lui acest planor sau era doar o poveste frumoasă cu care să se întoarcă la Instanbul?
Cum evoluează lucrurile. Articole este preluat imediat de ziarul sârbesc Politika și mai târziu, în 1941, de revista de aviație ”România Aeriană”
Poate că povestea ar fi rămas pierdută pe veci odată cu uitarea în arhive a ziarului turc din mai 1937. Doar că povestea a fost salvată prin preluarea ei de către ziarul sârb Politika care dorea să și-l însușească pe Costici considerându-l sârb după nume.
Iată traducerea acelui articol:
”OARE ȚĂRANUL NESTOR COSTICI A CONSTRUIT AVIONUL CU 170 DE ANI ÎN URMĂ?
Istanbul, 5 iunie 1937
Cotidianul de aici ”La Republique” aduce cateva rânduri interesante:
”Dintre pionierii aviației se pare că unul a fost până acum uitat: acela este Nestor Costici țăranul din satul românesc Divici, care în urmă cu peste 170 ani s-a hotărât să zboare cu ajutorul unui dispozitiv.
În cursul anului 1764 el construia zmeie pentru tot tineretul din sat, iar pentru sine a construit un dispozitiv neobișnuit, la perfecționarea căruia a lucrat până în anul următor 1765 – data exactă nu se cunoaște – până când nu a fost convins că invenția sa este gata. De pe un delușor cu înălțimea de 30 de metri, el a sărit cu ajutorul acelui dispozitiv, efectuând primul său zbor.
Aparatul acesta al lui a fost unul neobișnuit: corpul era compus dintr-un copac cu scorbură, la care a adăugat, pe ambele parți, un fel de aripi. Se pare că Nestor Costici a reușit să zboare 70 de metri cu avionul respectiv, purtat de vânt, pâna când aparatul s-a izbit de pământ cu aripile rupte.
Bineînțeles că acest aparat a fost departe de a fi perfect (?), iar Costici după acest prim zbor se pare ca nu a mai continuat cu experimentele, din cauză că țăranii au inceput să-și bată joc de el si îl considerau nebun.
Corpul acestui aparat încă mai există. Urmașii lui Costici l-au păstrat, nu din respect față de înaintaș, ci pentru că scobitura din lemn reprezenta locul potrivit pentru depozitarea cepei.”
Interesant ar fi să se știe cum a ajuns cotidianul ”Republica” la această consemnare. Cu atât mai mult cu cât numele acestui țăran este mai degrabă de origine iugoslavă decât de origine română.”
Preluarea rapidă, la nici o lună de zile, de către Politika, duce povestea mai departe și o face mai frumoasă.
Patru ani mai târziu, povestea a fost preluată apoi de celebra revista românească de aviație din interbelic ”România aeriană” din aprilie-mai 1941.
Cine a fost Nestor Costici, țăranul pasionat de zbor
Costici a fost un țăran obișnuit din satul Divici dintr-o familie mixtă româno-sârbă ai căror urmași trăiesc și azi în Clisura Dunării. Fără să beneficieze de o educație superioară, Costici a fost un ”ciudat” de mic copil visând mereu că într-o zi va putea zbura.
Copil fiind, stătea cu cu ochii pironiți pe cer cu orele și desena ulii care planau majestuos pe cerul albastru. Probabil de atunci s-a născut dorul pentru zbor al copilului din Clisura, spun rudele sale.
Pasiunea pentru zbor avea să devină tot mai puternică odată cu înaintarea în vîrstă, iar încercările de zbor tot mai numeroase.
Chir și figura lui îl făcea să fie diferit pentru acele timpuri. Înalt, uscățiv, Costici avea parul mare și creț pe care prefera să-l țină în coadă, spre ”supărarea famiiei”, povestește una dintre nepoate, ultima care a păstrat în podul casei truncgiul de copac din planorul lui.
Evident, primele încercări s-au soldat cu eșecuri care i-au pus în pericol viața, familia sa rugându-se de el să înceteze cu astfel de ”vise” care-l vor ucide.
Doar că ”nebunul” Kostici nu s-a oprit aici iar în 1765 avea să construiască un planor ”cu formă ciudată având corpul confecționat dintr-un trunchi de copac, gol pe dinăuntru, pe care erau fixate aripile”.
A fost și anul în care Kostici a efectuat primul zbor lansandu-se de pe Dealul Divici și zburând către Dunăre.
Zboruruile lui Costici au mai durat o perioadă până când un vânt mai puternic l-a făcut să se prăbușească într-o livadă de lângă Dunăre, aeroplanul rămânând agățat într-un păr.
Familia sa povestește că acesta a fost cel mai lung zbor, că cei care l-au găsit pe Costici și l-au dat jos din copac au mărturisit că acesta era foarte confunz și credea că a reușit să zboare peste Dunăre până pe malul sârbesc.
”Pilotul improvizat” a scăpat doar cu un picior rupt, dar care nu s-a mai refăcut complet niciodată împiedicându-l să-și reia zborurile.
Inventatorul nu a mai continuat experiențele și pentru că nu-l sprijinea nimeni, ”iar toți râdeau de el considerând-ul chiar nebun”.
Conform familiei, aeroplanul lui Kostici a fost păstrat mult timp în podul familiei din Divici.
Cât de credibilă este această poveste?
Nu știm. În lipsa fotografiilor e aproape imposibil de spus.
Un lucru demn de luat în seamă este amintirea sătenilor și a mărturiilor transmise din generație în generație care susțin că un consătean de-al lor a zburat cu un fel de aparat.
Acești consăteni nu au știut niciodată despre articolele apărute în La Republique, Politika sau România Aeriană. Doar strănepotul lui a plecat în această căutare pornind de la un articol din ziarul Flacără.
Indiferent care este adevărul, legenda lui Costici și a planorului său păstrată în amintirea oamenilor din zonă ne vorbește despre marea dragoste a omului pentru zbor.
- de Florin Jeberian
Scurtă istorie a încerărilor de zbor din Antichitate si Evul mediu
Istoria aviației are o durată de peste două milenii. Astfel, cele mai vechi obiecte zburătoare realizate de om pot fi considerate zmeele realizate prin anul 200 î.Hr. în China și cu ajutorul cărora o persoană putea survola teritoriul inamic în timpul confruntărilor armate, potrivit Wikipedia. Este cunoscut cazul prințului Yuan Huangtou, care după un astfel de zbor, a supraviețuit dezlegându-se de zmeul care îl purta în zbor.
În secolul al IX-lea, savantul arab Abbas Ibn Firnas construiește un planor cu care survolează dealul Jabal al-‘arus. Încercând să revină la locul de plecare, se prăbușește rănindu-se. De aici ajunge la concluzia că aparatul de zbor trebuia să fie prevăzut și cu coadă, ce ar fi avut rol în menținerea echilibrului și stabilizarea direcției.
Între anul 1.000 și 1010, călugărul benedictin Eilmer of Malmesbury reușește să planeze cam la 200 de metri, dar și acesta suferă un accident.
Aspirația spre zbor a lui Leonardo da Vinci a fost reprezentată prin diverse proiecte ale marelui geniu renascentist, dar nu a reușit să pună nimic în practică. În 1488 Leonardo da Vinci desenează un fel de planor la care partea interioară a aripilor era fixată, iar la vârfurile lor era prevăzut cu niște părți reglabile. Abia în secolul al XX-lea s-a construit un prototip după acest proiect.
În 1647, inventatorul italian Tito Livio Burattini, invitat la curtea regelui polon Vladislav al IV-lea, construiește un aparat de zbor cu patru aripi cu care, în anul următor, reușește să facă o pisică să se înalțe deasupra solului, dar nu și pe el însuși. Aceasta este considerat cel mai elaborat planor care să fie construit până în secolul al XIX-lea, potrivit Wikipedia. Dragonul său zburător a fost unul dintre cele mai sofisticate aparate de zbor construite până în secolul al XIX-lea.
- de Florin Jeberian
Citește si:
Așii aviației: Alexei Meresiev – Drumul de la strungar la erou de film
Legenda Baronului Roșu, ultimul cavaler al aerului din primul razboi mondial
Albert Speer, geniul arhitecturii naziste, omul care a spus: “Îmi pare rău”
Otto Skorzeny – între mit și realitate
Povestea Diviziei Azul în cel de-al doilea război mondial
21 iunie în istorie: Galileo Galilei este găsit vinovat de erezie de către Inchiziţie
18 iunie în istorie: Bătălia de la Waterloo
100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon
3 iunie în istorie: Masacrul din piața Tiananmen
75 de ani de la procesul „ziariştilor fascişti, vinovaţi de dezastrul ţării”
75 de ani de la moartea marelui dramaturg Mihail Sebastian
Povestea lui Kurt Ksniepel, eroul necunoscut al Germaniei în cel de-al doilea război mondial
